TRANSALPINA : RANCA - VOINEASA Punct de plecare : Ranca
Punct de trecere : Pasul Urdele 2145 m
Distanţa : 70 km
Diferenta de nivel : 1160 hm
Timp pedalat : 3 ore (pentru cei 46 km parcursi din cei 70)
Observaţii : la altitudini mari vremea se schimba mai rapid
Din Ranca , nu ai cum sa ignori drumul care urca pe muntele din apropierea staţiuni , si uneori te pune pe ganduri dacă vei reuşi sa îl urci , sau nu , cu bicicleta .Ne-am cazat la Ranca si voiam sa parcurgem Transalpina , după ce cu o zi în urma parcursesem Transfagarasanul . Efortul din ziua precedenta nu a fost mare , dar se aduna , si după o indigestie în care toata noaptea am trecut pe la baie , aveam unele îndoieli . Dimineaţa se prezenta bine , cu mici nourasi pe varfurile munţilor , si temperatura acceptabilă . Îmi doream mult sa fac si Transalpina , si disconfortul din noaptea trecută , si cu oboseala din ziua precedenta , nu voiam sa mă împiedice sa fac asta . După un mic dejun cu ceva fructe am plecat spre noua ţintă . De la început se simte ca e un traseu diferit de Transfagarasan . Lipsa parapetilor , curbele mai stranse , si mai înclinate te duc cu gandul ca e ceva mai sălbatică , pentru cat poate fi de sălbatică o şosea asfaltata . Uşor se urca în altitudine , si chiar fără parapeti , nu e o problema pentru cei cu bicicleta , de fapt asta amplifica putin ideea de mountain biking .
Şoseaua e buna si nu după mult timp am trecut de urcarea ce se vedea din Ranca , si care mă punea pe ganduri . Mai opream pentru fotografii , si din nou la drum . Aici într-adevăr bicicleta face diferenta , între a reuşi sau nu , dar desigur si antrenamentul . Una e sa pedalezi la cele 7 pinioane care le au cele mai multe biciclete , si alta e sa ai 9-10 sau mai multe , fără sa vorbim despre foi . Am urcat în altitudine si am ajuns sa trecem prin zona cu nori sporadici . Îmi aminteam , si îi zisesem si prietenului meu , ca miercurea e ziua mea cu fenomene meteo stranii . Nu am ajuns bine pe porţiunea mai înaltă , ca a si început sa ploua , pardon sa bată gheaţa . Noi am început sa coboram si am luat-o ca pe ceva sporadic . Nu a durat mult si a început si mai tare . Începusem sa urcăm , si ne ajuta sa ne încălzim , dar bilele de gheaţă ne loveau peste tot . Partea proastă e ca în partea de sus a soselei , nu este nici un copac , sau clădire , sau altceva unde sa te adapostesti . Am stat cateva minute aproape lipiţi de un perete , pana s-a mai liniştit ploaia , si am plecat la drum . Nu ne-am urcat bine pe biciclete ca am si văzut un fulger , si după aia si tunetul si alt fulger si tot asa , binenteles asortat cu ploaia care de data asta era doar apa . Nu cred ca am făcut bine continuand , drumul fiind în urcare , dar uneori te mai laşi si purtat de soarta , cu toate ca nici varianta de a ramane nu era plauzibilă pentru ca nu aveam unde . Amandoi avem multe zile petrecute pe munte , si ştim ca soluţia în cazul fulgerelor e coborarea în vale , cat mai repede posibil . La mine e a treia săptămîna , cand mi se intampla sa fiu "condus" cu fulgere , si mă întreb , oare o fi o regula de acum ? Nu sunt superstiţios dar poate voi tine cont de ziua de miercuri , cand voi mai ieşi cu bicicleta .Aveam o panta destul de înclinată în fata , poate cea mai înclinată de pana acum care ne ducea pe varf si de acolo , speram noi , sa începem o coborare , unde sa găsim un loc sa ne adapostim . Urcată panta , am văzut chioscurile celor ce vand una alta pe Transalpina . Eu stiam de ele , pentru ca am fost cu doi ani in urma pe acolo , dar nu ştiam exact poziţia lor fata de noi . Oricum am rămas plăcut surprinşi sa îi găsim , si uneori mă gandesc cum ar fi fost , sa fi găsit un loc în care sa ne adapostim , cu doar cateva sute de metri pana la locul acesta . Am găsit un loc unde băieţii pregăteau masa de pranz , varză cu afumătură , la ceaun , la care eu doar îmi imaginam cat de buna poate fi . Eu nu am putut manca nimic , si am încercat sa ne refacem puţin . Între timp a ajuns si Gabi cu maşina si ne-am schimbat cu haine uscate . După o masa copioasa , ei , si o odihnă si chiar si aţipire în maşină , eu , am plecat . De data asta eram bine îmbrăcaţi si eu aveam chiar si cagula , am început coborarea . Aveam impresia ca mai avem de parcurs şoseaua , pe partea de sus a munţilor , dar se pare ca se încheiase , de fapt coboram si tot coboram .
Ne-am intersectat cu drumul , care în stanga merge la Petrosani , si am luat pe cel la dreapta spre Voineasa în ideea de a vedea si aceasta statiune renumita , candva . Am început sa pedalam pe malul lacului Vidra si din unele locuri se putea vedea lacul , unde nu am ezitat sa facem fotografii . Drumul e destul de bun pentru biciclete , dar are porţiuni pe care se lucrează sau ceva de genul asta , pentru ca noi nu vedeam pe nimeni la treaba .
Calculand cat mai avem de parcurs cu maşina pana în Bacău si distanţa care o mai aveam de făcut cu bicicleta am decis ca înainte de Voineasa cu vreo 24 km sa încărcăm totul , si direcţia casa . Nu a fost o decizie rea , tinand cont ca noi coborasem de pe Transalpina , si , pe moment , nimic nu ne mai putea impresiona .
Pe drumul inapoi , ne-am făcut deja planuri de revenire , si chiar sa venim mai mulţi si poate si Gabi va avea piciorul in regula , pentru a se bucura si el de pedalatul pe Transfagarasan si Transalpina .
Eu încă sunt încantat de cele doua şosele parcurse , si cred ca mult timp de acum încolo mi le voi aminti . Sunt frumoase , le-am parcurs , chiar mai bine decat imi imaginat eu , dar voi parcurge în continuare traseele din apropiere de Bacău , cel ca Gaiceana , Buhoci , sau putin mai departe aflat de curand cel de la Pojorata peste Rarau .
Harta si graficul altitudinilor : AICI
Route 2703815 - powered by www.bikemap.net