MUNTII CEAHLAU , CABANA DOCHIA

 BACĂU-BICAZ-MUNTII CEAHLAU , CABANA DOCHIA-BICAZ-BACĂU 
Punct de plecare : Bacău
Punct de trecere : Bicazul Ardelean
Distanţa : 231 km
Diferenta de nivel : 1950 hm
Timp pedalat : 13 ore 30 minute
Observaţii : pe harta sunt trecute izvoarele din zona montana a traseului


A urca pe Ceahlău , cu bicicleta , nu e dintre cele mai uşoare acţiuni , o mare parte din traseu e doar de împins bicicleta , ca sa nu mai vorbim de coborare , unde si acolo se solicita bicicleta , fizicul si psihicul . Eu am probat pe pielea mea , anul trecut , cand am urcat Ceahlăul , prin Lutu Roşu , si am coborat pe la cabana Fantanele .
  Cand a venit primăvara , si începea sa se încălzească , si sa vină si vreme "ciclabila", mi-am zis ca voi urca pe Ceahlău de mai multe ori , si în diferite feluri , cu bicicleta sau fără , dar nu am apucat sa fac ce mi-am propus , am avut si ruptură de clavicula care m-a liniştit vreo şase saptamani , si apăreau mereu alte priorităţi . Acum am plecat sa găsesc o ruta mai accesibilă de a urca Ceahlăul , prin poiana Stănile . Ştiu de zona asta , si traseele de pe aici , de pe vremea cand mergeam des pe munte , de cele mai multe ori cu cortul , dar nu am ajuns pe aici pentru ca e cam mare distanţa pana la cabana Dochia , si nu prea se merită pentru ora care se parcurgea efectiv ca si traseu turistic de munte , dar acum asta e tocmai un atu în alegerea acestei rute .
  Plecarea 7:30 , în loc de 5:30 cum îmi propusesem , cam tarziu pentru un traseu lung dar nu mai contează . Pana în Piatra Neamţ am pedalat continuu , cam doua ore jumătate , fără sa mai fac oprirea obişnuită la izvorul din Buhusi , un fel de încălzire prelungită . Doi covrigi în Piatra Neamţ si direcţia Bicaz . Faptul ca treci prin oraş , si după aia prin localităţi montane , unde peisajul se schimba destul de des , face sa uiti de efortul pedalarii . Am văzut un măr pe marginea drumului , si am oprit sa iau si eu cateva . Am încercat sa urc în copac dar dezamăgire , ceva nu era în regula , ori greutatea corpului prea mare ori forţa muschilor prea mica..probabil ca amandoua si se mai adaugă si vărsta . Candva eram bun la căţărat . Oare cand am urcat ultima data într-un copac? Nu-mi mai amintesc . Parcă mi-a fost ascultat gandul , a trecut un tir care a luat un autostopist , a atins uşor crengile copacului si au căzut o grămadă de mere . Mi-am luat mai multe , chiar dacă îmi îngreunau bagajul , ştiind ca s-ar putea sa-mi fie de folos .
 Am trecut prin Bicaz fără sa mai opresc , continuand spre cel Ardelean . Deja e altfel de zona . Munţi , stanca adevărată , paraie zgomotoase , trecem peste faptul ca mai trec camioane la fabrica de ciment..
  La Bicazul Ardelean , în centru , se virează la dreapta , de unde se mai poate cumpăra cate ceva . Drumul , asfaltat , urmează spre localitatea Telec , dar înainte de a ajunge aici , din nou la dreapta , pe langa un magazin , încă vreo doi kilometri de asfalt , după care se continua pe un drum pietruit , se trece pe langa o păstrăvarie , si la 100 metri este un izvor , de unde se poate face aprovizionarea cu apa pentru următorii kilometri . Chiar dacă traseul turistic începe din satul Bicazul Ardelean sunt foarte puţine marcaje . La intrarea în rezervatia Ceahlău se pot vedea tot felul de indicatoare dintre care cel mai insistent e cel dacă nu plăteşti vei fi penalizat.. părerea mea e ca ar fi fost mai bine dacă dădeau nişte informaţii suplimentare , ca izvoare , sau ceva de genul "tu eşti aici" , etc..
    Eu mi-am continuat drumul spre Stănile , care nu a durat prea mult pana am ajuns la ele . Este un schit în apropiere , si e ultimul loc unde se poate adaposti în caz de urgenţă . Chiar dacă eram în intarziere nu mă gandem , încă , la planuri "b" , dar ştiu ca în mintea mea se formau deja , ca voiam sau nu . Eu  mi-am continuat ruta spre cabana Dochia , urmand drumul pietruit . La cateva pante , nu foarte înclinate , am coborat de pe bicicleta în ideea de a mă menaja si pentru întoarcere . Coboratul de pe bicicleta pentru fotografii incercand sa prind cat mai mult din esenţa acelui loc , uneori poate fi enervant , nu si de data asta . Se ajunge la un izvor , ultimul pana la cabana Dochia , si continuand pe drumul pietruit se ajunge la indicatorul pentru traseul turistic propriu zis . O ora jumătate zice indicatorul si cam atat am făcut si eu , poate ceva mai puţin . Împinsul bicicletei nu e chiar dificil si nu durează chiar mult , fata de alte trasee , dar odată ieşit în partea superioară îţi dai seama ca merită pe deplin , chiar se poate pedala pe unele porţiuni . Eu am ajuns la schit si am aprins o lumanare pentru taică-meu , se împlinesc 5 ani de la moartea lui . Am fost invitat la masa , la schit , dar pentru ca nu am vrut sa deranjez , si pentru ca am o mica idee cat de greu se face aprovizionarea aici in varful muntelui , am refuzat , la început , dar pana la urma am rămas . Puteam primi si cazare , ceea ce nu era o idee rea , pentru ca între timp a plouat , dar din cauza ca trebuia sa ajung la alte treburi am decis sa plec , după vreo ora si ceva de pauza . Am mancat una dintre cele mai bune ciorbe de legume , si o mancare din ciuperci , si placinta cu ciuperci , si o tuica tare buna . Am încercat sa îmi aduc si eu contribuţia si am lăsat cateva mere , iar cand am vrut sa las nişte bani nici nu a vrut sa audă . I-am lăsat în biserica si a rămas sa fac cum a zis preotul , sa dau la săraci .
   La 18:30 am plecat , dar de data asta am coborat pe partea Curmaturii Lutu Roşu . Cunosc traseul destul de bine , si chiar dacă s-a întunecat nu ma deranjat cu nimic . La curmatura Lutu Roşu , pe traseul spre Izvorul Alb , după vreo 150 metri se ajunge în drumul axial ce vine de la Durău si merge la Bicaz , trecand prin Izvorul Muntelui . Am pedalat continuu cu o mica oprire în Bicaz unde am trimis un mesaj celor de la schit ca am ajuns fără probleme . A fost luna plină si a fost destul de frumos sa fiu eu cu mine . Îmi amintesc ca în Bacău se făceau intalniri ale biciclistilor , în ideea de a pedala noaptea . E lesne de înţeles de ce am zis pas , ştiind ca pentru mine asta e doar începutul , acum cand se raceste , si zilele încep sa se scurteze . La unu noaptea eram în casa .

  Pana acum asta e cea mai buna ruta de urcat pe Ceahlău , cu bicicleta , chiar dacă e lungă .

 Harta si graficul altitudinilor   AICI

Route 2794236 - powered by www.bikemap.net