BACĂU-CABANA DOCHIA , MASIVUL CEAHLĂU Punct de plecare : Bacau
Punct de trecere : Bicaz - Izvorul Muntelui
Distanta : 227 km
Diferenta de nivel : 2390 hm
Timp pedalat : -
Observatii : verificare stare tehnica bicicleta , in special franele pentru coborare , echipament de protectie , si vizibilitatea bicicletei si biciclistului , ziua si pe timpul intunericului .
E natural ca omul sa vrea sa-si cunoască limitele si automat sa vrea si mai mult . Eu atinsesem limita de 250 kilometri si mă gandeam la parcurgerea a 300 de kilometri într-o zi , de fapt în 24 de ore . Sezonul nu e unul favorabil unor teste de acest gen , dar cu puţină planificare si un slalom printre zilele cu ploaie , ceaţă si frig se poate face . Îmi planuisem sa urc pe Ceahlău pe traseul turistic care pleacă de la Curmatura Lutu Roşu si ajunge la cabana Dochia de unde sa cobor pe la cabana Fantanele pana în Durău si de acolo în funcţie de ora de sosire sa aleg un traseu de întoarcere în Bacău , pe drumul scurt care trece pe la Izvorul Muntelui , sau pe cel lung de aproximativ 60 kilometri pana în Bicaz , si de acolo drumul de naveta care îl cunosc deja bine . Tot în plan aveam si ora plecării , în jur de 03 dimineaţa , tocmai pentru a avea mai mult timp la dispoziţie pentru cazuri neprevăzute . Cu jumătate de ora intarziere dar si cu bagaj , cu rucsac cu haine de schimb , energizante , ceva mancare , am plecat . M-am "salutat" cu vechii mei prieteni , căinii , de prin centrul oraşului si direcţia Buhusi . Nu era chiar frig dar era un fel de ceaţa care făcea sa se ude tot ce era la exterior , chiar si farul adunase picături de apa in jurul lentilei . Oricum abia aşteptam sa se facă zi , dar voiam sa fiu cat mai departe de Bacău . În Buhusi am ajuns destul de repede si la fel de repede am si trecut prin el . Nu am mai oprit la locul în care mă opream de obicei ci am continuat spre următoarea ţintă Piatra Neamţ . După cateva sate , o porţiune dintre localitati unde nu a trecut nici măcar o maşină , am ajuns si aici . Am vrut să opresc dar ora nu era una tocmai buna pentru deschiderea magazinelor , si nu aveam de gand sa caut prin oraş un magazin deschis , asa ca am continuat spre Bicaz cu gandul sa mă opresc pe drum sau poate chiar în Bicaz . După Piatra Neamţ ceaţa a dispărut dar era mai rece , si mai bătea si vantul in rafale . Totuşi , la ieşirea din oraş , am găsit un magazin deschis unde am oprit cateva minute . Am avut noroc de un răsărit de soare splendid care mi-a întărit convingerea ca va fi o zi excelentă .
Buna dimineaţa Bicaz !!! Cred ca era ora 08 cand treceam prin Bicaz . Nu am oprit pentru ca nu aveam nevoie de nimic , tot ce-mi trebuia aveam în rucsac . Drumul din Bicaz la Izvorul Muntelui l-am parcurs de multe ori , pe jos , cu maşina , ziua noaptea , dar niciodată cu bicicleta . Sunt cateva pante dar se trec destul de bine si chiar relativ uşor . Drumul e numai bun pentru mers cu bicicleta , din toate punctele de vedere , după fiecare curba apare parcă un nou peisaj , aproape de fiecare data cu masivul Ceahlău pe fundal . Eu între timp am ajuns la cabana Izvorul Muntelui de unde am plecat spre locul unde traseul turistic se intersectează cu şoseaua . Chiar la intrarea în traseu am făcut un popas de cateva minute unde am mai scăzut greutatea bagajului si m-am pregătit de un drum care de data asta era total nou pentru mine . Muntele Ceahlău nu mi-e străin , chiar îl cunosc destul de bine , si chiar am fost de mai multe ori prin locuri , as vrea sa zic neumblate dar mă limitez la nemarcate . Nu mă aşteptam sa urc traseul pe bicicleta , ştiam asta dinainte , am nişte cauciucuri de strada care nu adera prea bine la pamantul umed sau/si acoperit de frunze , bicicleta nu e cea mai performanta pentru asa ceva , nu voiam sa forţez genunchiul tocmai prin acele locuri , si poate dacă aveam cu măcar 15 ani mai puţin , ar fi fost altfel . Ştiam ca o sa fac push bike destul de mult dar mă gandeam la coborare ca la ceva foarte rapid si plăcut în acelaşi timp , si binenţeles îmi doream sa ating limita celor 300 km .
Distanta : 227 km
Diferenta de nivel : 2390 hm
Timp pedalat : -
Observatii : verificare stare tehnica bicicleta , in special franele pentru coborare , echipament de protectie , si vizibilitatea bicicletei si biciclistului , ziua si pe timpul intunericului .
E natural ca omul sa vrea sa-si cunoască limitele si automat sa vrea si mai mult . Eu atinsesem limita de 250 kilometri si mă gandeam la parcurgerea a 300 de kilometri într-o zi , de fapt în 24 de ore . Sezonul nu e unul favorabil unor teste de acest gen , dar cu puţină planificare si un slalom printre zilele cu ploaie , ceaţă si frig se poate face . Îmi planuisem sa urc pe Ceahlău pe traseul turistic care pleacă de la Curmatura Lutu Roşu si ajunge la cabana Dochia de unde sa cobor pe la cabana Fantanele pana în Durău si de acolo în funcţie de ora de sosire sa aleg un traseu de întoarcere în Bacău , pe drumul scurt care trece pe la Izvorul Muntelui , sau pe cel lung de aproximativ 60 kilometri pana în Bicaz , si de acolo drumul de naveta care îl cunosc deja bine . Tot în plan aveam si ora plecării , în jur de 03 dimineaţa , tocmai pentru a avea mai mult timp la dispoziţie pentru cazuri neprevăzute . Cu jumătate de ora intarziere dar si cu bagaj , cu rucsac cu haine de schimb , energizante , ceva mancare , am plecat . M-am "salutat" cu vechii mei prieteni , căinii , de prin centrul oraşului si direcţia Buhusi . Nu era chiar frig dar era un fel de ceaţa care făcea sa se ude tot ce era la exterior , chiar si farul adunase picături de apa in jurul lentilei . Oricum abia aşteptam sa se facă zi , dar voiam sa fiu cat mai departe de Bacău . În Buhusi am ajuns destul de repede si la fel de repede am si trecut prin el . Nu am mai oprit la locul în care mă opream de obicei ci am continuat spre următoarea ţintă Piatra Neamţ . După cateva sate , o porţiune dintre localitati unde nu a trecut nici măcar o maşină , am ajuns si aici . Am vrut să opresc dar ora nu era una tocmai buna pentru deschiderea magazinelor , si nu aveam de gand sa caut prin oraş un magazin deschis , asa ca am continuat spre Bicaz cu gandul sa mă opresc pe drum sau poate chiar în Bicaz . După Piatra Neamţ ceaţa a dispărut dar era mai rece , si mai bătea si vantul in rafale . Totuşi , la ieşirea din oraş , am găsit un magazin deschis unde am oprit cateva minute . Am avut noroc de un răsărit de soare splendid care mi-a întărit convingerea ca va fi o zi excelentă . Buna dimineaţa Bicaz !!! Cred ca era ora 08 cand treceam prin Bicaz . Nu am oprit pentru ca nu aveam nevoie de nimic , tot ce-mi trebuia aveam în rucsac . Drumul din Bicaz la Izvorul Muntelui l-am parcurs de multe ori , pe jos , cu maşina , ziua noaptea , dar niciodată cu bicicleta . Sunt cateva pante dar se trec destul de bine si chiar relativ uşor . Drumul e numai bun pentru mers cu bicicleta , din toate punctele de vedere , după fiecare curba apare parcă un nou peisaj , aproape de fiecare data cu masivul Ceahlău pe fundal . Eu între timp am ajuns la cabana Izvorul Muntelui de unde am plecat spre locul unde traseul turistic se intersectează cu şoseaua . Chiar la intrarea în traseu am făcut un popas de cateva minute unde am mai scăzut greutatea bagajului si m-am pregătit de un drum care de data asta era total nou pentru mine . Muntele Ceahlău nu mi-e străin , chiar îl cunosc destul de bine , si chiar am fost de mai multe ori prin locuri , as vrea sa zic neumblate dar mă limitez la nemarcate . Nu mă aşteptam sa urc traseul pe bicicleta , ştiam asta dinainte , am nişte cauciucuri de strada care nu adera prea bine la pamantul umed sau/si acoperit de frunze , bicicleta nu e cea mai performanta pentru asa ceva , nu voiam sa forţez genunchiul tocmai prin acele locuri , si poate dacă aveam cu măcar 15 ani mai puţin , ar fi fost altfel . Ştiam ca o sa fac push bike destul de mult dar mă gandeam la coborare ca la ceva foarte rapid si plăcut în acelaşi timp , si binenţeles îmi doream sa ating limita celor 300 km .
Întîmplarea a făcut ca pe traseu sa fie un grup destul de numeros de elevi din Italia , Germania , Turcia si desigur România . La început i-am auzit , nu erau cei mai discreţi oameni , si după aia i-am văzut . Mi-am zis ca o sa îi depăşesc si o sa continui drumul spre cabana si tot ce urmează după . Am reuşit într-o oarecare masura după care ei mă ajungeau si tot asa . Probabil ora la care am plecat , si binenţeles ora la care m-am trezit 01:30 îşi spunea cuvantul , dar nu îmi aminteam ca acest traseu sa fi fost vreodată asa de dificil , parcă si pantele erau mai înclinate . În aceste condiţii nici gand sa pedalez la urcare , chiar foarte puţin , sa nu mai zic de rădăcinile care erau la suprafaţă care în unele locuri formau adevărate trepte . Dacă pe la ora 09:30 am intrat pe traseu pe la ora 13:30 am ajuns la cabană , dar cu planuri mari pentru coborare . Am stat în jur de 30 minute la cabană cu gandul ca poate reuşesc sa fac nişte poze la elicopterul care transporta materiale de construcţie pentru cabană , dar se pare ca aveau si ei pauza .
Eu mi-am continuat drumul spre cabana Fantanele , pe poteca spre varful Toaca si Panaghia , dar nici aici nu a fost cum planuisem . Din cauza zăpezii nu puteam pedala si aproape nici ca puteam sa-mi tin echilibrul iar încălţarile mi se udaseră complet . Trec si peste asta cu gandul ca după ce voi cobori puţin în altitudine poteca va fi curată , fără zăpadă , si o sa merg la vale fără probleme . Cu toate astea nu puteam sa nu admir minunăţia acelor locuri care în acea zi senină , cu zăpada din jur , dar cu bicicleta , păreau locuri noi chiar dacă nu trecuse nici o luna de cand urcasem , dar fără bicicleta . Prin zăpadă nici nu am mai încercat sa mă urc pe bicicleta . Desigur mai tarziu mi-am dat seama ca eu cobor pe partea nordică si aici soarele ajunge rar asa ca zăpada se topeşte doar de la căldură , prin...primăvară ? ok , trec si peste asta . Pe langa bicicleta cu mainile pe frane si cu încălţarile la limita alunecării pe zăpadă , cam asa s-a desfăşurat o buna bucata de drum .
Am ajuns la cabana Fantanele în jurul orei 16 . Nu mai era zăpadă dar simţeam cum sabotii de frana se uzasera si nu mai făceau fata prea bine franarii . De la cabană în jos nu mai era zăpadă dar nu aveam prea mare încredere în frane , dar totuşi m-am urcat pe bicicleta . Am intersectat drumul ce vine de la Durău la Izvorul Muntelui pe la 16:30 si ştiam ca nu am timp de a ocoli lacul pe calea lungă asa ca am plecat imediat spre Bicaz . Drumul are porţiuni bune , unde asfaltul e bun dar în unele locuri e groapă langa groapă si nu mai ştiam pe care sa o ocolesc . Faptul ca era cam tarziu si parcă mi se făcuse dor de pedalat , si mă simţeam în forma , m-a făcut sa merg destul de bine chiar sa devin expert la ocolit gropile , dar mai ratam cate una ceea ce nu e prea plăcut cu o bicicleta fără nici un fel de suspemsie .
Pe la 18 eram la Izvorul Muntelui si nu am stat nici măcar o secundă , mai ales ca eram în coborare unde îmi doboram recorduri de viteza . Cel mai rău era ca eram transpirat si temperatura scăzuse destul de mult . Am oprit si m-am îmbrăcat cu hanoracul si vesta , si gluga pe cap .
Înainte de a se insera am ajuns în Bicaz unde a trebuit sa-mi iau nişte banda adeziva pentru a fixa stopul si unde am băut cel mai bun ceai , sau poate mi se parea asa din cauza ca era fierbinte . Spre Piatra Neamţ drumul îl ştiam bine si faptul ca era întuneric mă făcea sa pedalez si mai tare . În Piatra Neamţ am căutat un fast food dar nu am găsit nimic de genul asta , în Buhusi am mai vrut un ceai dar tot nimic . Cu 35 kilometri înainte de Bacău a început si vantul sa sufle , era si cam frig afara . Aveam multe motive de stimulare dar dintre toate cele care îmi veneau mereu în minte era supa fierbinte si dusul la fel de fierbinte .
La ora 24 am intrat în casa .
Azi e a doua zi după acea tură , în care nu am făcut chiar tot ce mi-am propus dar de care sunt foarte mulţumit . Dacă o voi mai repeta? Nu ştiu sigur , dar nu fără o bicicleta care sa aibe cauciucuri de mountain bike , frane pe disc si neapărat suspensii . aa...sa nu uit , sa nu mai greşesc anotimpul . Kilometrajul meu arată peste 250 Km .
HARTA SI GRAFICUL ALTITUDINILOR : AICI
