BACĂU-VARFUL SUHARDUL MIC-LACU ROSU-BACAU Punct de plecare : Bacau
Punct de trecere : Bicaz
Distanta : 243 km
Diferenta de nivel : 1540 hm
Timp pedalat : -
Observatii : - verificare stare tehnica bicicleta si echipare
Cu o luna în urma , a ajunge cu bicicleta la Lacu Roşu intr-o zi , mi se părea greu de realizat sau aproape imposibil , din cauza lungimii traseului dar si a dificultatii lui , mai ales partea cu serpentinele pe care le ştie aproape toata lumea . Nu ştiu de ce am avut mereu impresia ca porţiunea cu serpentinele , de fapt Cheile Bicazului , trebuie sa facă parte din palmaresul oricărui biciclist . Am decis sa fac si eu acest traseu dar cu plecare din Bacău . Teama cea mai mare a mea era ca genunchiul nu o sa mă lase sa-mi duc la bun sfarsit planul si va ramane doar un plan . Mi-am dorit mult sa ajung acolo cu bicicleta ca mi-am luat nişte pastile pentru dureri , am schimbat saua si mi-am luat si echipament mai adecvat pentru sport si chiar si băutură energizanta . Îmi propusesem sa plec la ora 5 dimineaţa si îmi pusesem ceasul sa sune la 4 dar la 1:30 deja nu mai puteam sa dorm . Pana la urma am plecat la ora 4 din Bacău . Plouase dar conform site-urilor meteo ziua trebuia sa aducă o încălzire si doar cativa nori .
Ora 4 , 5 chiar si 6 pe drumurile din afara localitatilor nu e cea mai propice mersului cu bicicleta , dacă nu e echipata corespunzator . Eu aveam si far si stop si vesta reflectorizanta . Dintre toate farul m-a dezamăgit pentru ca doar pe baza lui nu ştiu unde as fi ajuns , noroc de lumina lunii si maşinile care mai treceau , dar cu toate astea înaintam destul de bine . Cam pe la 7 am ajuns în Piatra Neamţ . Am oprit cateva minute , după care am traversat oraşul si direcţia Bicaz . Pana la Bicaz nu e dificil drumul , dar faptul ca e cam îngust si uneori camioanele trec destul de aproape te fac sa dai mai tare din pedale ca sa îl parcurgi cu bine , cat mai repede . Îmi amintesc ca în vară ajungerea la Bicaz era unul din cele mai importante planuri ale mele .
Bicazul a rămas si el în urma si începusem drumul spre Lacu Roşu . Am fost de multe ori pe acest drum dar acum cu bicicleta era altfel . In dreptul localitatii Neagra , în singurul loc de unde se poate vedea muntele Ceahlău , a început vantul sa-si facă prezenta si sa-mi ingreuneze înaintarea , si vedeam cum norii se aduna deasupra Ceahlăului , dar cu toate astea ştiam ca de acum nimic nu mă mai poate face sa mă întorc fără sa ajung la Lacu Roşu . Drumul e destul de bun pentru un mountain bike fiind în urcare dar trebuie ţinut cont la viteza la întoarcere datorită asfaltului defectuos .Am făcut o scurta oprire la Cheile Sugaului încercand sa mă pregatesc pentru ce va urma . Am început uşor incercand sa nu forţez genunchiul . A fost surprinzător de bine si am ajuns la confluenţa celor doua rauri Bicaz cu Bicajel , în locul numit Gatul Iadului . Aici e o prima urcare mai abruptă care m-a determinat sa mă dau jos de pe bicicleta cand am ajuns în varful pantei . Mai era puţin pana la serpetine . Prin serpentine am trecut destul de bine si am oprit la intrarea în tunel pentru a face poze si nu determinat de dificultate . De fapt partea mai grea e cea de la Gatul Iadului decat serpentinele datorită înclinaţiei .
Trecusem de ce e mai greu si deja mă vedeam cum trec prin aceste serpentine la coborare . Datorită faptului ca plecasem la ora 4 din Bacău aveam acum si ceva timp în plus .
Pe drumul spre Lacu Roşu mă tot gandeam dacă nu ar fi bine sa urc si pe Suhardul Mic , varful de langa staţiune , pe traseul pe care am urcat de multe ori incat îl cunosc foarte bine . Mi-a luat puţin ca sa mă decid si deja eram pe drumul forestier care urca pe aceeaşi direcţie pana la locul unde candva era cabana Suhard . După drumul forestier am folosit foarte puţin bicicleta , si datorită faptului ca nu cred ca as fi făcut fata dar si din cauza ca aveam cauciucuri de strada si nu aveau aderenţa prea buna si încercam sa le protejez cat mai mult de o eventuală pană . Pe langa bicicleta sau cu ea în braţe am ajuns pe varf . Nu are rost sa zic cat de bucuros eram pentru ca oricum nu as reuşi sa redau în cuvinte . Pe varf am făcut cateva poze si am plecat destul de repede pentru ca ţinta mea era Lacu Roşu unde încă nu ajunsesem . Nici coborarea nu am făcut-o complet pe bicicleta . Sunt cateva praguri pe care eu nu m-as aventura sa le trec pe bicicleta , sau nu fără antrenament . De la drumul forestier pana la Lacu Roşu nu mai e mult . Am ajuns si la lac am făcut nişte poze si am plecat spre Bacău . Coborarea , dar ce coborare , o plăcere . Mă uitam la ceas care îmi arăta graficul altitudinii si vedeam ca după mulţi kilometri , adică aproape de Bicaz încă indica diferente de nivel . Pana în Bicaz nu au fost probleme doar cateva picături de apa dar se vedea ca vremea e în schimbare . Am încercat sa pedalez cat mai repede ca nu cumva sa mă ajungă vreo ploaie care m-ar fi încetinit . Din Bicaz spre Piatra Neamţ si apoi spre Buhusi drum normal . Aproape ca pe unele porţiuni am devenit navetist . Mi-a făcut plăcere sa vad aproape de Buhusi un biciclist , nu navetist, la ieşirea din Garleni pe direcţia de mers a mea un altul , alti trei la cativa kilometri de Bacău un altul la intrarea în Bacău .
Acum ca am "serpentinele" în palmares mă consider mulţumit si îmi doresc sa mai pot reface traseul . Nu am folosit pastilele , pentru diminuarea durerii , probabil faptul ca am mers pe jos pe portiunile de urcare si coborare de pe varf , a facut sa nu mai fie insuportabile .HARTA SI GRAFICUL ALTITUDINILOR : AICI